Pe scările cetăților

Așa cum vă povesteam în postul anterior,după ce am trecut prin Brașov, Bran, Sibiu, și Sighișoara, am pornit spre celelalte orașe pe care le aveam pe listă. La întoarcerea către Brașov, de pe înaltul munților se zărea Cetatea Râșnov, situată pe dealul aflat în sudul orașului Râșnov, una din cele mai bine păstrate cetăți din Transilvania; aceasta controla prin poziția sa strategică accesul în Transilvania. A fost construită în secolul al XIV-lea.

De la poale puteai urca cu mașina până la un anumit punct sau pe jos, însă urcușul era destul de lejer. Odată ajunși sus, pe cărare de munte priveliștea era uimitoare. Cetatea are două curți interioare, una mai mică, cealaltă destul de mare. După ce intri în curtea mică, ceea ce ochii îți pot vedea este de-a dreptul magnific: orașul Râșnov și împrejurimile lui se întind într-un peisaj minunat. Cealaltă curte este împrejmuită de ziduri înalte, protejate de un turn înalt de câteva etaje. Ziduri groase, uși înalte, geamuri micuțe și posturi de control, scări ce înfățișau toate casele și clădirile pe o lungime de câțiva zeci de kilometrii, aer curat și mirosul istoriei; toate acestea te invită la o călătorie în timp.

Cluj-Napoca a fost următoarea oprire. Am avut parte de vreme frumoasă toată săptămâna, așa că totul a fost perfect din acest punct de vedere. Clujul este supranumit ”Inima Transilvaniei, datorită situării sale; atestat documentar pentru prima dată din anul 1213, sub denumirea Castrum Clus. Este domiciliul de rezidență al municipiului Cluj-Napoca, de o frumusețe arhitecturală uimitoare, iar ca populație este al doilea la nivel național.

Cuvântul latin clusa înseamnă „închis” și se referă la situarea Clujului într-un loc închis, înconjurat de dealuri. Ne-am plimbat cât am putut de mult, având în vedere faptul că aproape nimic nu era deschis. Am urcat pe Dealul Cetățuia, fortificație habsburgică, ce a servit drept închisoare de asemenea, acum devenit un minunat parc de unde se poate vedea toată panorama Clujului.

Cum stăteam noi frumușel așa, privind către superbul oraș, ne-am gândit să mergem și la cetatea Alba Iulia, este foarte aproape de Cluj-Napoca. Mai fusesem o dată, acum un an și ceva, dar mereu m-a atras această regiune, așa că nu o puteam rata. În Alba-Iulia a fost efectuată Unirea Principatelor Române, în 1918, de asemenea locul ceremoniei încoronării Reginei Maria și al Regelui Ferdinand.

Acum era foarte goală, spre deosebire de cum fusese prima dată când am vizitat-o, cu teatru de vară, muzee deschise, terase pline, străzi mișunând de oameni; acum era doar tăcută, însorită, liniștită. Poate că semăna mai mult cu ceea ce fusese odată, în antichitate, cu multe secole în urmă. I-am urmat stăzile liniștite, minunându-ne de splendorile istoriei care erau încă palpabile.

Mereu am fost atrasă de tot ceea ce este vechi, ce face parte din antichitate; mereu m-am simțit norocoasă să pot atinge ceea ce sute de alți oameni ai trecutului au putut construi, în vremuri apuse, să pot privi de aproape ceea ce alte generații trecute au putut realiza, să le pot păși pe urme.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s