A week in Transylvania

Acum câteva săptămâni, când încă mai puteam ieși din case, când totul era încă normal, am pornit la drum prin munții României. Mi-era oarecum dor de meleagurile atât de dragi,să le străbat la pas și să le simt energia și vibrațiile, după ceva ani de străinătate. Cert e că oricât de frumoase ar fi locurile și frumusețile Lumii, niciun loc nu e ca acasă.

Am făcut prima oprire la Brașov, pe șosele de munte; simțeam în timpan cum ne avântăm tot mai sus, către piscuri înalte, trecând pe lângă brazi și pini, copaciii începeau să înverzească încet; mai sus, pe vârfurile cele mai înalte se zăreau suprafețe albe, netede, strălucind în lumina soarelui de martie. Aerul rece, curat, mult prea curat îți binecuvânta plămânii și îți limpezea creierul; era o senzație atât de plăcută.

Am ajuns pe la amiază; gazda airbnb-ului la care urma să fim cazați pentru două zile ne-a primit bucuros, era foarte aproape de centru. Dintotdeauna m-a încântat arhitectura Brașovului, Transilvaniei în general, forma caselor, a ferestrelor, diversitatea culorilor și ochii care te privesc parcă de pe acoperișpurile vaste, roșii, maronii, decorațiile clădirilor impozante, mari, în stil nemțesc.

Aerul se simte altfel aici decât la poale, în jos, înspre sud; poate și sentimentul că munții sunt mai aproape, că ești în mijlocul lor, că omul și-a croit un lăcaș în sălbăticie, odată, demult este oarecum recomfortant; ne-am creat orașe pe piscurile cele mai înalte, am străbătut cărări dificile și anevoiase.

A doua zi am mers către Castelul Bran, bineînțeles nu puteam să îl ratăm. Din nefericire era închis, așa cum era și de așteptat. Am putut măcar să îl privim de afară, să îi privim zidurile atât de vechi, arhitectura ce a inspirat atâtea filme și scenarii de Hollywood și nu numai. De fiecare dată când le poveseam prietenilor mei străini că Dracula a trăit cu adevărat mă priveau pieziș: „Aaa, da, a fost vampir!”. Mmm, nu chiar, dar la fel de însetat de sânge cu siguranță. Am încercat să găsim vreun restaurant deschis, dar nu prea a fost posibil. Am avut noroc că măcar a fost cald afară, am putut să ne plimbăm și să facem ceva poze. Logic. Prin pustietatea ce avea să vină în câteva săptămâni, am găsit un cățeluș tare simpatic ce ne-a ținut companie o bună perioadă din plimbare.

După câteva zile în Brașov, am pornit către Sibiu. Orașul înfințat în secolul al doisprezecelea emană frumusețe, istorie și vechime. De la străduțele înguste, colorate, pietruite, până la piețele mari, cu turlele și ceasornicele imense, Sibiul este o bijuterie arhitecturală fără doar și poate. Parcurgându-i străzile întortocheate, te transpune în alte secole, de mult trecute, cu alte povești și alte personaje; soarele apune încet peste scenariul de poveste, Podul Minciunilor rămâne luminat de felinarele mari, învăluit într-o lumină aurie, de film istoric, după ce rozul gălbui se stinge în linia orizontului. Te simți înconjurat fără doar și poate de istorie și de un scenariu unic, care te face să reflectezi asupra vieții în sine, cine ești, de unde vii și către ce te îndrepți, sau doar pe mine cel puțin…

Sighișoara (Schäßburg în germană)a fost următoarea oprire. Originea cetății de la acea vreme datează încă de pe vremea romanilor, apoi devenind oraș german, fiind unul dintre cele mai bine păstrate orașe medievale, sub patronaj UNESCO. A fost locul nașterii lui Vlad Țepeș, că tot l-am menționt mai devreme. Numele i-a fost dăruit chiar de acesta, într-un document din 1431, înainte deținând numele de Civitas de Seguswar. Sighișoara nu era unul dintre cele mai bogate cetăți germane, însă a devenit cel mai popular, probabil datorita turnurilor înalte, străduțelor înguste, Scara Școlarilor; priveliștile superbe, bisericile vechi, căsuțele colorate, toate te transpun într-o călătorie în timp, către secole trecute, cărora le stau mărturie cladirile și ceasornicele, ce odată, demult, sunau tare și necruțător.

Despre Cluj-Napoca, Alba Iulia și Cetatea Râșnov în posturile următoare. 💓

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s