Sol de Cuba.

Sancti Spiritus, piscina din munți. Nu, nu era niciun monument bisericesc, însă priveliștea era divină. Încă de dimineață am pornit cu gândul să mergem la cascada de pe munte; am înțeles mai târziu că erau mai multe, noi am mers la cea recomandată de gazda noastră, o doamnă foarte simpatică, între două vârste. Eram încă în Trinidad, așa cum vă povesteam și în postul anterior. Soarele Cubei era așa de binefăcător, adierea plăcută îți binecuvânta sufletul, aerul proaspăt îți curăța mintea. Ne-am trezit devreme, am luat micul dejun imens (aș fi zis extra-cubanez dar s-ar fi putut percepe ca un mic dejun universal: suc de mango proaspăt stors, pâine cu unt, ouă prăjite, fructe poaspete și zemoase, dulceată și brânză, și de ce nu, nelipsita cafe con leche tipic cubaneză. Delicios, deliciosss. Ne-a cam îndopat doamna gazdă.

Am plecat cu nebunii mei pe munte. Nu, nu am început să escaladăm munți înalți cât Everestul, și în niciun caz pe jos; oricât de mult mi-ar plăcea să mă supun provocărilor, chestia asta nu-i de mine. Am pornit cu doua calești, impropriu spus, două căruțe improvizate, cu o băncuță și locuri de maxim 3 persoane, care se mișca din toate încheieturile în timp ce străbăteau toate gropile potecilor de munte. Era atât de liniște, de verde, de curat, de pur, de neîntinat…păduri virgine într-o lume a războaielor. Nu eram noi oare cei mai norocoși de pe fața pământului?

Eu, Beau și Gabriel eram într- caleașcă, iar Jordan și Pablo( nu Escobar, nebunilor) în cealaltă, înaintea noastră. Eram leșinați de râs pentru că efectiv ne mișcam în toate direcțiile pe băncuța fragilă, era ca într-un carusel. Aveam vizitiu personal, deci eram bine. Am ajuns în final, după aproape o oră de bâțâială la locul prestabilit. Am coborât și am mai avut de mers încă 10-15 minute prin pădure și cărări de munte, până am ajuns la piscina respectivă. Era de fapt o cascadă, ce acum devenise o piscină naturală, din lipsa ploilor; avea apa albastră și clară, curată și rece, era ca o oază binecuvântată în mijlocul paradisului de esmerald.

Am învățat de puțin timp să înot, în urmă cu câțiva ani, însă primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă arunc în apă direct de pe stâncă. Nu știam cât de adâncă e, cât de rece, dacă mă lovesc de ceva pe acolo; la urma urmei nici nu mai conta. Am început să ne bălăcim toți în apa cristalina, iar ca prin minune, părea că suntem doar noi, că avem propria noastră piscină naturală în mijlocul necunoscutului. Noi, barul nostru improvizat, și tipul care ne servea mojito-uri în nuci de cocos ca la mama lor. Am rămas acolo câteva ore bune, până după amiază, când soarele începuse să se ascundă după nori.

Pe seară am ieșit pe afară, nu știu care a zis să mergem într-o peșteră. Zic ce, acum noaptea? Nu, stai e un club într-o peșteră. Wow, asta e și mai interesant, ce să zic, acum m-ai convins. Fără prea mult chef, am acceptat provocarea. Era undeva prin afara orașului, pe un drum de țară; începea să fie și mai dubios, noroc că eram mulți. Glumesc, noroc că nu mi-e frică, decât de mine. Am ajuns la clubul respectiv, “La cueva”era chiar într-o peșteră, de la suprafată nu se vedea/auzea nimic. M-am gândit că e un fel de văgăună cu muzică in două boxe. Am intrat…am coborât vreo două etaje; era imensă! atât în adâncime cât și în înălțime și lățime. Sunetul era perfect, luminile erau fascinante. Era într-adevăr un club, foarte foarte special ce-i drept. În seara aceea am realizat că poate, poate, nimic nu e întâmplător în viață, și că privirile sunt de fapt cuvinte.

După două ore de somn, pe la șapte am plecat spre alte părți ale Cubei minunate, spre Cienfuegos, tot cu nebunii mei. Plajele erau superbe, apa atât de clară și caldă, nisipul atât de fin. În casa în care stăteam era de ajuns să deschizi ușa din spatele casei, să cobori două trepte si să pășești pe plajă. Era într-adevăr o binecuvântare, și mă gândeam, privind palmierii de lângă apă, cu picioarele în nisip, oare nu sunt ei, în simplitatea lor, mult mai fericiți decât oamenii metropolelor noastre care ar da orice pentru a viață asemănătoare?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s