A snake’s love

Atingerea lui era ușoară, fină, delicată. Avea o înfățișare puțin inspăimântătoare, îți băga puțin spaima în oase, apoi însă contrar tuturor așteptărilor, era de o drăgălășenie aparte. În ochii mei cel puțin. Îmi venea să îl giugiulesc și să-l iubesc până ar fi rămas fără vlagă.

Avea o privire statică, fixă, neîndurătoare, dar după ce îl cunoșteai mai bine îl vedeai ceva mai prietenos. Îi atingeai pielea netedă și deja părea chiar mai milos, mai cuminte.

Îmi venea să mă gudur cu el și pe lângă el, să îl mângâi inocent și afectiv, ca pe cel mai bun prieten, să să mă joc cu el, să îl las și pe el să se joace cu mine. Era și el un puiuț ca toate celelalte animale de companie, ceva mai diferit decât ele ce e drept, însă nu mai puțin special.

”Pot să pun mâna pe el?” am întrebat-o pe tipa cu aer băiețesc și păr tuns scurt, acoperit de o bandană. Mama șerpișorului pe care aveam să îl țin în mâini, lungă de doi metri, era încolăcită pe după gâtul stăpânei.

Nu știu de ce mereu m-am simțit atrasă de șerpi. Poate calmitatea lor instinctuală, gata să îți sară la gât atunci când se apropie cel mai mult de tine.Spre surprinderea mea chiar, au pielea caldă, contrar faimei de sânge rece. În aceastâ privință ne asemănăm un pic, noi cu ei.

El este Sebi. De când se află la mâna mea am devenit prieteni. 🌞

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s